joi, 25 noiembrie 2010
miercuri, 24 noiembrie 2010
Manastirea Agapia
Mănăstirea Agapia (denumită și Mânăstirea Agapia Nouă pentru diferențiere de Schitul Agapia Veche) este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec [1].
Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861.
Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-a-A-10627 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective [2]:
Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861.
Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-a-A-10627 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective [2]:
- Biserica "Sf. Voievozi" - datând din secolul al XVII-lea și având codul NT-II-m-A-10627.01
- Paraclisul "Nașterea Maicii Domnului" - datând din 1864 și având codul NT-II-m-A-10627.02
- Biserica de lemn "Sf. Ioan Bogoslov" - datând din 1821 și având codul NT-II-m-A-10627.03
- Chiliile - datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10627.04
- Construcțiile din incintă - datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10627.05
- Turnul clopotniță - datând din 1823 și având codul NT-II-m-A-10627.06
- Bolnița de lemn "Adormirea Maicii Domnului" - datând din 1780 și având codul NT-II-m-A-10627.07
Manastirea Sihastria
Alaturi de marile manastiri din tara noastra, schiturile si sihastriile au avut un rol important in trecutul istoric si spiritual al Bisericii si monahismului romanesc. Schiturile si sihastriile din tara noastra au creat uneori adevarate curente de innoire duhovniceasca in viata monahala. Schiturile conservau cel mai bine traditia, evlavia, ravna si randuiala nevointei monahale, fata de marile manastiri care erau adesea expuse tulburarilor si navalirilor straine.
Numarul mare al schiturilor si sihastriilor noastre, reflecta totodata profilul sufletesc isihast, iubitor de liniste, de rugaciune si de frumuseti naturale al romanilor. Monahii din schituri si sihastrii traiau permanent si nemijlocit in mediul binecuvantat al naturii si linistii, in multa smerenie, rugaciune si neagoniseala, departe de toate tulburarile trecatoare.
Una din aceste sihastrii binecuvantate a fost si Manastirea Sihastria intemeiata in anul 1655. Pana in anul 1734 era doar o mica asezare pustniceasca anonima, cunoscuta sub numele de “Sihastria lui Atanasie”, fondatorul ei. Dupa aceasta data schitul se innoieste si devine dependent de marile manastiri din apropiere Neamtu si Secu, ca loc de nevointa pentru calugarii iubitori de liniste. Impreuna cu schitul Sihla din apropiere, devin doua dintre cele mai vestite sihastrii din tinutul Neamt, mult cautate de calugarii isihasti si, nu mai putin de credinciosi, care veneau in pelerinaj la Pestera Sfintei Teodora de la Sihla.
Numarul mare al schiturilor si sihastriilor noastre, reflecta totodata profilul sufletesc isihast, iubitor de liniste, de rugaciune si de frumuseti naturale al romanilor. Monahii din schituri si sihastrii traiau permanent si nemijlocit in mediul binecuvantat al naturii si linistii, in multa smerenie, rugaciune si neagoniseala, departe de toate tulburarile trecatoare.
Una din aceste sihastrii binecuvantate a fost si Manastirea Sihastria intemeiata in anul 1655. Pana in anul 1734 era doar o mica asezare pustniceasca anonima, cunoscuta sub numele de “Sihastria lui Atanasie”, fondatorul ei. Dupa aceasta data schitul se innoieste si devine dependent de marile manastiri din apropiere Neamtu si Secu, ca loc de nevointa pentru calugarii iubitori de liniste. Impreuna cu schitul Sihla din apropiere, devin doua dintre cele mai vestite sihastrii din tinutul Neamt, mult cautate de calugarii isihasti si, nu mai putin de credinciosi, care veneau in pelerinaj la Pestera Sfintei Teodora de la Sihla.
Despre Manastirea Rarau.
Potrivit traditiei, aici a fost o sihastrie infiintata de cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Se mai spune ca, dupa anul 1538, cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa, Elena, impreuna cu copiii, s-au ascuns in Rarau, fiind ocrotiti de calugari.
Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau, in fosta sihastrie Dodu.
Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000.
Documentele vremii atesta ca la 1541, voievodul Petru Rares, aflandu-se in trecere pe aici cu domnita Ruxandra si incantat de farmecul peisajului, a hotarat sa ctitoreasca lacas de rugaciune si meditatie, drept multumire adusa lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase impotriva hoardelor navalitoare ale tatarilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)