Manastirea Sihastria

Alaturi de marile manastiri din tara noastra, schiturile si sihastriile au avut un rol important in trecutul istoric si spiritual al Bisericii si monahismului romanesc. Schiturile si sihastriile din tara noastra au creat uneori adevarate curente de innoire duhovniceasca in viata monahala. Schiturile conservau cel mai bine traditia, evlavia, ravna si randuiala nevointei monahale, fata de marile manastiri care erau adesea expuse tulburarilor si navalirilor straine.
Numarul mare al schiturilor si sihastriilor noastre, reflecta totodata profilul sufletesc isihast, iubitor de liniste, de rugaciune si de frumuseti naturale al romanilor. Monahii din schituri si sihastrii traiau permanent si nemijlocit in mediul binecuvantat al naturii si linistii, in multa smerenie, rugaciune si neagoniseala, departe de toate tulburarile trecatoare.
Una din aceste sihastrii binecuvantate a fost si Manastirea Sihastria intemeiata in anul 1655. Pana in anul 1734 era doar o mica asezare pustniceasca anonima, cunoscuta sub numele de “Sihastria lui Atanasie”, fondatorul ei. Dupa aceasta data schitul se innoieste si devine dependent de marile manastiri din apropiere Neamtu si Secu, ca loc de nevointa pentru calugarii iubitori de liniste. Impreuna cu schitul Sihla din apropiere, devin doua dintre cele mai vestite sihastrii din tinutul Neamt, mult cautate de calugarii isihasti si, nu mai putin de credinciosi, care veneau in pelerinaj la Pestera Sfintei Teodora de la Sihla.